Ce aflăm atunci când un candidat refuză o ofertă?

În recrutare, un refuz al unei oferte este privit de multe ori ca finalul discuției cu acel candidat.

Compania a făcut oferta. Candidatul a analizat-o. Răspunsul a fost „nu”.

Așadar, procesul se poate încheia și căutarea continuă.

Însă, tocmai acest NU poate oferi informații importante.

Un candidat poate refuza o ofertă din multe motive. Salariul este unul dintre ele, dar nu este întotdeauna singurul sau principalul.

Poate fi vorba despre distanța până la locul de muncă, despre program, despre responsabilitățile rolului, despre lipsa flexibilității sau despre o altă ofertă primită mai repede decat a noastră.

Alteori, decizia este influențată de experiența avută pe parcursul procesului de recrutare.

A existat acea „chimie” între candidat și companie, sentimentul că s-ar putea integra și că și-ar dori să facă parte din acea echipă?

Cât de repede a primit răspunsuri?

A înțeles clar ce presupune rolul?

A existat consecvență între ceea ce i s-a prezentat la început și ceea ce a aflat în etapele următoare?

Refuzul ne spune întotdeauna mai mult decât un NU…

Și cu atât mai mult cu cât în mod repetat candidați potriviți reacționează similar la aceeași oportunitate, merită să ne uităm puțin mai atent la context.

Oare nivelul salarial este sub ceea ce oferă piața pentru acel profil?

Sau responsabilitățile sunt mai ample decât sugerează poziția?

Poate există o diferență între ceea ce compania consideră un beneficiu și ceea ce candidații apreciază, în realitate?

Sau poate profilul pe care îl căutăm este dificil de găsit în condițiile actuale ale pieței?

Deci, feedbackul primit din piață este întotdeauna valoros.

Dar poate fi vorba și despre PROCES?

Candidații nu așteaptă doar să primească și să evalueze oferta. Ci își formează o impresie despre companie încă de la primele interacțiuni.

Un proces foarte lung, lipsa feedback-ului sau modificarea repetată a condițiilor pot influența decizia finală, chiar dacă rolul pare la început atractiv.

La fel de importantă este și claritatea.

Dacă un candidat descoperă târziu informații esențiale despre program, deplasări, responsabilități sau structură, încrederea construită până în acel moment poate avea de suferit.

Uneori, un refuz nu spune că oferta este nepotrivită în sine.

Spune că anumite informații ar fi trebuit comunicate mai devreme.

Totuși un refuz nu înseamnă întotdeauna că ceva este greșit!

Există și situații în care compania și candidatul au avut un proces foarte bun, oferta este competitivă, iar răspunsul rămâne tot „nu”.

Poate candidatul primește o contraofertă.

Poate apare o schimbare în viata personală.

Poate decide că nu este momentul potrivit pentru o schimbare profesională.

Sau poate alege pur și simplu o altă oportunitate care i se potrivește mai bine în acel moment.

Nu fiecare refuz trebuie „rezolvat”.

Dar fiecare refuz merită mai multă atenție, merită “ascultat”.

Întrebarea importantă este „de ce?”

În procesele de recrutare pe care le gestionăm, vrem să înțelegem cât mai bine motivele din spatele deciziilor.

Nu pentru a convinge candidatul cu orice preț să accepte.

Ci pentru că informațiile primite ajută compania să înțeleagă mai bine piața, așteptările candidaților și felul în care este percepută oportunitatea.

Uneori, concluzia este că nu trebuie schimbat nimic.

Alteori, este nevoie de o ajustare a ofertei, a profilului căutat sau a modului în care este prezentat rolul.

Iar uneori este suficient să existe mai multă claritate încă de la început.

Un candidat care refuză o ofertă nu este doar un candidat care a ieșit din proces.

Este și o sursă foarte bună de informații despre procesul nostru de recrutare.

Pentru că, în recrutare, răspunsul „nu” poate spune uneori la fel de multe ca un „da”.