De-a lungul timpului, începând cu anii ’70, s-au dezvoltat tot mai multe teme pe baza stresului, mai ales ca stresul post traumatic datorat războiului a avut un impact major asupra întregii omeniri. Multe furnicuțe ce munceau de cu zor și până seara pentru punerea pământului în parametrii normali au cedat nervos din cauza epuizării psihice la care au fost supuse.

Acest lucru s-a întamplat până când a apărut termenul de coping – “efortul cognitiv şi comportamental de a reduce, stăpâni sau tolera solicitările interne sau externe care depăşesc resursele personale” (Lazarus & Folkman, 1984).

Această noțiune presupune din partea individului un efort conștient în legătură cu modul în care este înțeleasă situația și o etapizare care constă în: anticiparea situației, înfruntarea și redefinirea problemei și analiza de după înfruntare din punct de vedere personal.

Tipuri de coping

1.Coping-ul centrat pe problemă face referire atât la strategii ca prezentarea problemei, strângerea informațiilor, găsirea soluțiilor, evaluarea alternativelor, rezolvarea conflictelor, cât și la eforturi ce au ca scop procurarea resurselor utile în eliminarea problemei existente.

Conform acestui tip de coping, Taylor distinge următoarele strategii:

• confruntarea – efortul cu conotație agresivă de a schimba situația: „am depus eforturi pentru a-mi atinge scopul final”;
• căutarea suportului social – efortul de a obține suport emoțional și informații de la alte persoane: „am purtat discutii cu alte persoane în ceea ce priveste aceasta problema”;
• planificarea rezolvării de probleme – efortul deliberat pentru rezolvarea si analiza problemei: „mi-am făcut un plan pe care l-am respectat”.

2.Copingul centrat pe emoție nu schimbă situațiile nefavorabile, ci doar ajută persoana în cauză să se simtă mai bine. Se apelează la acest tip de coping pentru a preveni ca emoțiile negative să îi împiedice în acțiunile lor de rezolvare a problemelor. Ei pot folosi această metodă și atunci când problema este incontrolabilă.

Taylor distinge următoarele strategii de coping centrat pe emoții:

• distanțarea – efortul de a ne autodetașa de situația stresantă: „nu am mai vrut să mă gândesc la acest lucru”;
• autocontrolul – efortul depus pentru a ne regla propriile emoții: „nu am vrut să mai vorbesc cu nimeni despre ceea ce simt”;
• acceptarea responsabilității – conștientizarea propriului rol în respectiva problemă concomitent cu încercarea de a o rezolva: „după autoanaliză m-am invinovățit singur”;
• evadare/evitare – efortul de a ieși din respectiva situație stresantă consumâmd în exces mâncare, alcool, medicamente și/sau cufundându-ne într-o lume a iluziilor și dorințelor: „am vrut ca problema să dispară”;
• reevaluare pozitivă – efortul de a găsi o semnificație pozitivă în respectiva problemă cu efecte benefice propriei dezvoltări: „nu știam că mă pot organiza așa bine până să am această problemă”.

Strategii de coping

De obicei, oamenii folosesc un amestec de mai multe strategii de coping, care se pot schimba în timp. Toate aceste strategii se pot dovedi utile, dar unii susțin că cei care folosesc strategii de coping centrate pe probleme se vor adapta mai bine la viață. Mecanismele de copiere axate pe probleme pot permite unui individ un control mai mare asupra problemei sale, în timp ce copingul centrat pe emoție poate duce uneori la o reducere a controlului perceput.

1. Strategii axate pe evaluare – apar atunci când persoana modifică modul în care gândește, de exemplu: angajarea negării sau distanțarea de problemă. Oamenii pot modifica modul în care gândesc despre o problemă, modificându-și obiectivele și valorile, cum ar fi umorul într-o situație.
2. Strategii adaptative de coping comportamental – apar atunci cand persoanele încearcă să se ocupe de cauza problemei lor descoperind informații despre problemă și învățând noi abilități pentru gestionarea ei. Scopul este schimbarea sau eliminarea sursei de stress prin: ​​preluarea controlului, căutarea informațiilor și evaluarea pro și contra.
3. Strategii axate pe emoție – acestea implică: eliberare de emoții, distragerea atenției, gestionarea sentimentelor ostile, meditatie. Copingul focalizat pe emoție este orientat spre gestionarea emoțiilor care însoțesc percepția stresului prin: evadare-evitare, acceptarea responsabilității sau vinei, exercitarea autocontrolului și reevaluarea pozitivă.
4. Tehnici negative (coping inadaptativ) – aceste strategii interferează cu capacitatea persoanei de a descoperi sau de a se despărți de problemă. Acestea sunt strategii inadaptive, deoarece servesc la menținerea tulburării:

– disocierea – capacitatea minții de a separa și compartimenta gândurile, amintirile și emoțiile;

– sensibilizarea – atunci când o persoană încearcă să învețe, să repete și/sau să anticipeze evenimente temătoare într-un efort de protecție pentru a preveni aceste evenimente să se producă;

– raționalizarea – practica încercării de a folosi raționamentul pentru a minimiza severitatea unui incident sau a evita abordarea acestuia în moduri care ar putea provoca traume psihice sau stres. Cel mai frecvent se manifestă sub formă de a face scuze pentru comportamentul persoanei care se angajează în raționalizare, sau a altor persoane implicate în situația în care persoana încearcă să raționalizeze.

Important pentru fiecare furnicuță din mușuroi să găsească strategia prin care poate alunga epuizarea psihică. Este în regulă dacă schimbăm strategiile de prevenire sau ameliorare a acestui crâmpei ce poate influența atât capacitatea decizională a fiecăreia, cât și buna desfășurare a întregului furnicar.

Alexandra Constantinescu – yout HR specialist with MORGANSOL

Hey everyone!

This is a quick intro to Casino.